Nu spun ca banii nu sunt importanti, chiar nu vreau sa fiu ipocrita, insa parafrazandu-l pe Goya as spune ca parvenitismul naste monstrii.
Poate e linistitor si relaxant sa stii ca nu trebuie sa faci nimic, banii vin oricum. Nu trebuie sa muncesti, ca doar are tata bani, de ce sa te obosesti?! Nu-i invidiez si nici nu-i judec pe copiii de bani gata, nu e vina lor ca au parintii bani. Nu e treaba mea sa dau verdicte si sa pun etichete, insa nu-i inteleg pe parintii care le ofera odraslelor bani fara numar, fara numar. E firesc sa iti doresti sa le oferi copiilor tai tot confortul si sa nu duca lipsa de nimic, dar de la asta pana la un rasfat nemasurat nu e decat un pas. Si uite asa, incet dar sigur, iau nastere cocalarii de maine, aroganti si suferind de un complex de superioritate, care au impresia ca tot li se cuvine. Si as putea sa inteleg o anumita aroganta la cei care au reusit pe cont propriu sa realizeze ceva, dar sa iti ia mama si tata casa, masina si alte acareturi si tu sa-i privesti de sus pe altii care nu au banii tai… asta chiar imi face sila. Ceea ce nu vor intelege NICIODATA copiii de bani gata este faptul ca poti fi FERICIT si fara miliarde in cont.
Nu fac aici apologia saraciei, insa in naivitatea mea (pentru unii prostie) consider ca e de dorit sa ai mai putini bani si sa-ti autodepasesti conditia, decat sa traiesti toata viata din banii parintilor si sa te multumesti cu asta. Nu contest ca sunt si exceptii de la regula, copii care valorifica banii parintilor, nu doar ii cheltuiesc, insa sunt atat de putini incat sunt nesemnificativi statistic.

Si cum spunea Coco Chanel: „Exista oameni care au bani si oameni care sunt bogati.”

Enjoy life!

P.S. Poate la o sedinta de psihanaliza cu Freud as descoperi ca sufar tocmai din cauza faptului ca nu sunt nici fata lui Gigi Becali si nici n-am castigat premiul cel mare la loz in plic. Din fericire Freud a murit, iar eu la nivel constient n-am astfel de frustrari 😛

Anunțuri