Alegeri anticipate

4 comentarii

P.S. Nu se acceptă abţineri 😛
P.P.S. Enjoy life!

Saracii oameni bogati

Lasă un comentariu

Nu spun ca banii nu sunt importanti, chiar nu vreau sa fiu ipocrita, insa parafrazandu-l pe Goya as spune ca parvenitismul naste monstrii.
Poate e linistitor si relaxant sa stii ca nu trebuie sa faci nimic, banii vin oricum. Nu trebuie sa muncesti, ca doar are tata bani, de ce sa te obosesti?! Nu-i invidiez si nici nu-i judec pe copiii de bani gata, nu e vina lor ca au parintii bani. Nu e treaba mea sa dau verdicte si sa pun etichete, insa nu-i inteleg pe parintii care le ofera odraslelor bani fara numar, fara numar. E firesc sa iti doresti sa le oferi copiilor tai tot confortul si sa nu duca lipsa de nimic, dar de la asta pana la un rasfat nemasurat nu e decat un pas. Si uite asa, incet dar sigur, iau nastere cocalarii de maine, aroganti si suferind de un complex de superioritate, care au impresia ca tot li se cuvine. Si as putea sa inteleg o anumita aroganta la cei care au reusit pe cont propriu sa realizeze ceva, dar sa iti ia mama si tata casa, masina si alte acareturi si tu sa-i privesti de sus pe altii care nu au banii tai… asta chiar imi face sila. Ceea ce nu vor intelege NICIODATA copiii de bani gata este faptul ca poti fi FERICIT si fara miliarde in cont.
Nu fac aici apologia saraciei, insa in naivitatea mea (pentru unii prostie) consider ca e de dorit sa ai mai putini bani si sa-ti autodepasesti conditia, decat sa traiesti toata viata din banii parintilor si sa te multumesti cu asta. Nu contest ca sunt si exceptii de la regula, copii care valorifica banii parintilor, nu doar ii cheltuiesc, insa sunt atat de putini incat sunt nesemnificativi statistic.

Si cum spunea Coco Chanel: „Exista oameni care au bani si oameni care sunt bogati.”

Enjoy life!

P.S. Poate la o sedinta de psihanaliza cu Freud as descoperi ca sufar tocmai din cauza faptului ca nu sunt nici fata lui Gigi Becali si nici n-am castigat premiul cel mare la loz in plic. Din fericire Freud a murit, iar eu la nivel constient n-am astfel de frustrari 😛

Ce curiozităţi au românii?

Lasă un comentariu

Din ciclul „Curiozităţile românilor” sau „Ce face românul când se plictiseşte?”, iată un răspuns. Poate unora li se par fireşti sugestiile celui mai bun prieten al omului – Google – dar pentru mine locul 3 e cel putin surprinzător, a se citi dezamăgitor. Nu spun că celelalte ar fi de mare fală, însă locul 3 m-a lăsat fără cuvinte.

Enjoy life!

A-i judeca pe ceilalti – sport national?!

Lasă un comentariu

Sa-i judeci pe ceilalti cred ca este una dintre cele mai usoare si la indemana atitudini. Vad asta in fiecare zi la cei din jurul meu si la mine. Ma lupt cu mine sa nu mai fac asta. Uneori imi iese, alteori nu. Fiecare se considera mai inteligent decat media,  deci in masura sa emita judecati de valoare . Asta este conceptia unora chiar daca nu o spun, ca doar se poarta modestia. Cum sa spuna in gura mare ce inteligenti se cred ei?  Cum sa nu fim si noi modesti? Sa nu fim trendy?

De ce ii judeca oamenii pe ceilalti? Daca as raspunde sincer as spune: de prosti. Imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit. Un alt posibil raspuns ar fi: nu au altceva mai bun de facut. Decat sa isi concentreze atentia asupra propriei persoane, asupra propriilor esecuri si neimpliniri sau de ce nu, bucurii,  mai bine arunca un ochi in gradina vecinului si ii face putin socoteala. Si uite asa ii creste omului stima de sine! Ii atribuie celuilalt fel de fel de calitati: prost, lacom, avar, hot, ratat etc. In timp ce el este un neprihanit care se lupta insetat pentru dreptate si adevar, ia de la bogati si da la saraci, face numai fapte bune, este absolut IMPECABIL! Mai Absolut ca Vodka! Si faptul ca ii judeca, mai ceva ca un tribunal, pentru fapte lor reprobabile nu e suficient, e musai sa ii si barfeasca. Pai ce rost are o concluzie bine trasa, daca nu o impartasesti si altor “oameni de bine”?! Eu inteleg ca barfa e un liant social, dar totul are o limita, sau cel putin in mintea mea ar trebui sa aiba. Dar de cand sunt eu mai desteapta decat altii si trasez limite?

Pot sa inteleg nevoia omului de a barfi, ca doar fac parte din aceeasi specie, dar nu vreau sa inteleg (sau poate nu vreau sa accept) apetitul atat de dezvoltat al multora de a-i judeca pe ceilalti. Nu pun semnul de egalitate intre ele, insa de multe ori a-i barfi si a-i judeca pe ceilalti se presupun reciproc.

Imi repugna complexul de superioritate! Hmm…. Dar oare eu ce fac acum? Nu cumva ii judec pe cei care judeca?

In acceptiunea mea este perfect normal sa ai pareri, sa fii de acord sau nu, sa-ti placa sau nu cineva sau ceva, dar parca n-as fi de acord cu verdictele date de oricine, pe orice tema, doar pentru ca avem “liberatate de opinie”.  Ok, avem sisteme de valori diferite, dar cine (cu exceptia noastra) spune ca ale noastre sunt mai bune decat ale altora? Exista vreo lege universal valabila si n-am auzit eu de ea? Stiu ca nu stiu multe, dar se poate sa fiu atat de ignoranta incat sa-mi scape tocmai asta?!

Sunt constienta ca sunt expusa judecatii celorlalti in orice moment, pentru ca inca traiesc in societate si nu in sihastrie, dar oare asta ar trebui sa ma determine sa fiu altfel decat simt sa fiu? Nu stiu, judecati (-ma) voi…

 
Enjoy life!

%d blogeri au apreciat asta: